Despre Fa Jing - intre mit si realitate
Despre Fa Jing - intre mit si realitate
Fa Jing este un concept destul de important in Tai Ji Quan, pe care o sa incerc sa il tratez in continuare. Fa Jing inseamna in traducere literala emisie de energie concentrata. Mai este intalnit si sub denumirea de Fa Li, care inseamna emisie de forta sau putere (desi nu are nici o legatura cu forta fizica), si destul de rar sub denumirea de Fa Qi, care inseamna emisie de energie.
Ca principiu, in sine, teoretic este destul de simplu, nu este ceva foarte complicat. Trebuie sa ajungi sa reusesti, prin Tai Chi, sa iti relaxezi corpul si sa iti concentrezi intentia, astfel incat sa poti emite dirijat energie intr-o forma cat mai rafinata, diferita de forta fizica. Desi uneori am intalnit si denumirea de Fa Qi, adica emiterea de energie, de obicei se face diferenta intre Qi, sau energie, si acest Jing, in sensul ca nu sunt identice, acest Jing fiind o forma de Qi cu o radacina fizica. Practic, este ceva mai greu de realizat, deoarece relaxarea corpului si concentrarea intentiei sunt destul de dificile. Sunt persoane care dupa ani buni de Tai Chi inca nu au reusit sa obtina o relaxare adecvata a corpului (nu mai sunt insa la fel de incordati ca inainte sa se apuce de Tai Chi).
Avantajul acestei emisii de energie este ca o lovitura data cu Fa Jing este mai puternica decat o lovitura obisnuita. Dar cam atat. Intr-o lupta reala pot sa intervina multi factori care sa perturbe aceasta tehnica: descarcarea de adrenalina, surpriza, frica, furia, luarea unei decizii, intunericul, etc.
De asemenea, vreau sa demitizez un pic acest Fa Jing. Pentru multa lume, Fa Jing este ca un fel de "glont de argint", care omoara orice, inclusiv vampiri, varcolaci, strigoi, etc. Sau ca un fel de sabie-laser Jedi, ca o arma suprema, pe care daca o ai esti deja invincibil. Nu este deloc asa, fie ca folosesti Fa Jing sau nu, lovitura trebuie sa isi atinga mai intai tinta, ceea ce nu e deloc asa usor intr-o lupta reala, in care adversarul nu sta pe loc, ci se misca si el, face eschive, blocaje, etc. Cel mai important este insa ca intr-o lupta reala adversarul incearca sa te loveasca si el in acelasi timp, nu ca la demonstratii. Asta e marea nenorocire pentru majoritatea maestrilor de Tai Chi: adversarul nu o sa stea sa astepte sa faci cine stie ce schema, ci o sa incerce sa te loveasca el primul. Sper ca e destul de evident ca daca ai primit o lovitura directa in fata, nu o sa mai iasa nici un fel de Fa Jing (daca nu esti deja jos la pamant, mai curand o sa iasa sangele pe nas decat Fa Jing-ul).
Un alt aspect mai putin cunoscut este ca dupa cateva lovituri cu Fa Jing date in aer, adica in gol, fara sa isi atinga tinta in care sa isi descarce energia, o sa duca la o senzatie de amortire a extremitatilor cu care lovesti (pumn, talpa), deoarece sangele urmeaza energia, sau, altfel spus, sangele fiind un lichid, datorita inertiei va avea tendinta "sa iasa" din extremitati, urmand energia.